| Ligia învățământului |
|
|
 S-a întors lumea cu susul în jos. Azi dimineață, la ora 9,00, a început
ședința cu Ligia. Acum, la ora 9 seara, tot Ligia ne spune cum este cu
învățământul superior. Studenții aștia nu au limite”. Vorbele aparțin
unuia dintre cei mai serioși și bătăioși rectori ai școlii superioare
românești. Le spunea, cu năduf, dar și cu umor, la Costinești,
săptămâna trecută, după ședința maraton de 12 ore, în care, alături de
ministrul Educației și de secretarul de stat, cei 10 rectori membri ai
biroului Consiliului Național al Rectorilor și liderii de la „Alma
Mater” s-au întâlnit cu reprezentanții studenților.
Mărturisesc că afirmația mi-a atras atenția abia în momentul în care
ceilalți rectori „expirați”, cum s-au autodefinit, prezenți la
discuție, l-au completat, de data aceasta pe un ton extrem de serios.
„Pe vremea noastră nu îndrăzneai să vorbești astfel în fața unui
profesor universitar. Copiii ăștia nu mai au măsură”.
Deși văzusem și ascultasem cu toții același lucru, înțelesesem clar, fiecare, altceva. Ligia Deca, lidera ANOSR, nu mai reprezenta doar punctul de vedere al organizațiilor studențești, ci căpătase, brusc, valoarea de simbol al generației sale, la fel cum onorabilul rector nu se mai exprima doar pe sine, ci devenise glasul greilor din învățământul românesc. Nou și vechi. Trecut și viitor. Am înțeles, brusc, de ce orbecăim de peste 17 ani și nu reușim să scoatem școala din griul cenușiu al mediocrității. De ce, în ciuda tuturor declarațiilor europenizante, corecte și orientate, nu reușim să aplicăm nici mobilitatea studenților, nici eliminarea cursurilor inutile, nici formarea pentru piața muncii a studenților. Nu ceea ce spuseseră studenții era important, ci faptul că vorbiseră, că se exprimaseră. Și, mai cu seamă, că ministrul Educației, ieșit de relativ scurt timp din facultate, îi consulta la orice nou articol al proiectului de lege. Nici măcar faptul că studenții nu dovedeau că ar ști cu siguranță ce vor, și ce cer, nu părea important pentru universitarii mei. Cel mai grav și cel mai rău li se părea a fi faptul că studenții erau puși în centrul atenției. Când cer să poată părăsi o facultate în care cursurile sunt prost predate, ori sunt inutile și vechi, studenții lovesc în dreptul sacrosanct, „istoric”, al universitarului de a decide ce-l învață pe învățăcel. Zdrobesc credința intimă a dascălului că numai el știe ce-i mai bine pentru un tânăr viitor specialist. Sfidează anii grei de trudă academică pe care dascălul i-a parcurs pentru a ajunge să facă el jocurile. Am, uneori, impresia că, dacă nu s-ar teme că vor fi catalogați drept retrograzi și dictatori, mulți universitari i-ar trage cu plăcere de urechi pe studenții lor. Ne dorim – în mentalul colectiv universitar – să fim tratați ca magisteri, să ni se care servieta, să fim adulați ca monștri sacri. Nu se întâmplă aceasta pentru că universitarii noștri ar fi incompetenți sau răuvoitori, ci pentru că „profii” nu-și înțeleg noul rol. Ei au ucenicit pe lângă dascălii lor, le-au sorbit vorbele, disciplinați și încrezători, și mai ales nu le-au ieșit din cuvânt și, iată, au ajuns oameni mari. De ce nu vor „deștepții” ăștia tineri să facă același lucru? Unde Dumnezeu s-a mai pomenit ca vânătorul să negocieze cu vânatul? Fiindcă, din păcate, aici stă cheia prăpastiei înfiorătoare dintre studenți și dascălii lor: în mentalitatea vânătorului ce dispune de putere discreționară asupra vânatului. Am înțeles, la Costinești, că cea mai importantă schimbare pe care ar trebui s-o facă școala românească este atitudinea. Studenții nu pot exista fără dascălii lor, dar nici aceștia fără studenți. Ligia are dreptul să spună ce crede ea, ce dorește ea de la dascălii și facultatea ei, pentru că ea este subiectul acestei școli, pentru că reușita ei în viață va însemna și că profesorii ei au știut s-o învețe. Dacă Ligia și-ar copia întocmai dascălii, lumea n-ar merge înainte.
Powered by !JoomlaComment 3.25
3.25 Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved." |
||||||||
| < Precedent | Urmator > |
|---|
